Acneea este cea mai importanta manifestare a sdr. seboreic, fiind o boală multifactorială, androgen-dependentă, care debutează la pubertate, în zonele bogate în glande sebacee și care se caracterizează prin comedoane, papule, pustule și noduli.
Este o afectiune complexanta, autoinvolutiva de obicei (rar poate persista toata viata); aproape orice om poate avea un grad de acnee la pubertate.
Tipuri de acnee:
Cele mai des forme intalnite de acne, in functie de leziuni, sunt:
- Acneea comedoniana=comedoane deschise (puncte negre) si inchise (puncte albe);
- Acneea papulo-pustuloasa=leziuni inflamatorii;
- Acneea nodulo-chistica (conglobata)=este cea mai severa forma;
De ce apare acneea:
- predispozitia genetica
- secretie crescuta de sebum
- proliferarea bacteriilor– cele mai frecvente sunt Propionibacterium acnes, stafilococul auriu (din ce in ce mai rezistent la antibiotice)
- dereglarile hormonale, indeosebi la pubertate
- alimentatia necorespunzatoare– alimente acide, lipsa grasimilor sanatoase, consumul de cafea si bauturi alcoolice, zaharul, graul si glutenul si fumatul
- stresul: ce duce la secretia in exces de cortizol, cauzand tulburari hormonale; astfel, corpului ii scade capacitatea de a absorbi nutrienti si pielea este vulnerabila la aparitia infectiilor si, implicit, a acneei;
- folosirea unor produse nepotrivite de igienaa fetei pentru curatare sau demachiere, care devin comedogene sau iritante;
- folosirea de pensule de machiaj murdare poate declansa acneea pe un ten sanatos;
- utilizarea produselor de makeup expirate;
- transpiratia– inrautateste starea acneei in 15% din cazuri; umiditatea, hainele stramte, efortul fizic intens, canicula, sauna sau solarul pot declansa aparitia acneei;
- blocarea porilor– produsele cosmetice pe baza de uleiuri pot duce la infundarea si inflamarea porilor;
- creme de fata care contin substante ce inflameaza tenul.
Ce tipuri de tratament exista?
Nu exista o formula magica prin care putem sa prevenim acneea, insa printr-o ingrijire corecta a pielii putem sa invatam sa o controlam. De aceea, există paşi pe care îi putem urma astfel încât să prevenim apariţia de cicatrici post-acnee sau accentuarea acneei.
- Spălarea corectă a feţei pentru a îndepărta impurităţile, celulele moarte şi excesul de sebum de pe suprafaţa pielii şi pentru a curăţa porii. Se evită spălarea agresivă sau foarte frecventă a feţei.
- Aplicarea unei creme hidratante specifice tenului acneic.
- Evitarea încărcării cu produse cosmetice a tenului şi folosirea unor produse de machiaj specifice pentru tenul acneic.
- Spălarea feţei cât mai repede după activităţile care conduc la transpiraţii excesive.
- Evitarea atingerii feţei cu mâinile nespălate sau agresarea coşurilor cu mâinile (există risc de suprainfecţie).
- Evitarea expunerii prelungite la soare deoarece razele UV pot accentua inflamaţia şi eritemul, iar în cazul tratamentului cu retinoizi, sensibilitatea tenului la soare este crescută, deci este necesară utilizarea de creme cu factor de protecţie solară de minimum 20, care să fie aplicată cu aproximativ 30 de minute înainte de ieşirea din casă.
- Evitarea dietelor bazate pe alimente cu indice glicemic crescut şi a consumului excesiv de lapte.
- Stresul este considerat unul dintre factorii agravanţi ai acneei, astfel că relaxarea conduce la scăderea severităţii acneei.
- Hidratarea adecvată a organismului prin consumul zilnic a 2 litri de apă.
Multe dintre manifestarile acneei nu raspund la produsele cosmetice aplicate acasa sau la saloanele de infrumusetare. In aceste cazuri, vizita la dermatolog este obligatorie, existand o varietate mare de tratamente antiacneice disponibile, oferind o pleiadă de asocieri terapeutice, astfel încât tratamentul să fie adaptat nevoilor pacientului.
Alegerea tratamentului depinde de cauza etiopatogenică a acneei, istoricul personal sau familial de acnee vulgară, terapia utilizată anterior şi de răspunsul obţinut la aceste terapii, în asociere cu o examinare clinică amănunţită a pacientului.
Tratamente topice (locale):
Retinoizii sau derivații de vitamina A – principala recomandare în cazul acneei comedoniene, dar pot fi folosiți și în cazul leziunilor inflamatorii, ca terapie de iniţiere sau de menţinere şi, totodată, pentru prevenirea recăderilor.
Din cauza faptului că iniţial comedoanele nu sunt vizibile macroscopic, ci doar microscopic, este necesară aplicarea retinoidului topic pe întreaga zonă afectată, nu doar pe leziunile aparente clinic. Uneori pot apărea efecte secundare de tip roseate, iritati, uscăciune si . Utilizarea de retinoizi topici este contraindicată în sarcină.
Există trei generaţii de retinoizi:
- Tretinoin
Tretinoinul este cea mai veche variantă de retinoid, de primă generaţie. Deşi are efecte benefice în prevenirea apariţiei leziunilor acneice prin inhibarea hiperkeratozei în folicul, se asociază cu cele mai numeroase efecte adverse dintre toţi retinoizii.
- Isotretinoin şi acitretin
Isotretinoinul este un retinoid de generaţia a II-a. Se poate folosi atât topic (în monoterapie sau în asociere cu antibiotic), cât şi sistemic. Efectele secundare asociate sunt mai reduse decât în cazul tretinoinului.
Acitretinul este un analog de sinteză al acidului retinoic. Fiind intens liposolubil, poate pătrunde eficient în ţesuturi şi de aceea proprietăţile teratogene sunt exprimate intens în cazul utilizării acestuia, fiind necesară folosirea terapiei anticoncepţionale în timpul tratamentului şi pentru o perioadă de doi ani de la oprirea lui.
III. Adapalene şi tarazotene
Adapalenul este un retinoid de generaţia a III-a. Este unul dintre cele mai bine tolerate forme de retinoid şi, totodată, prezintă o acţiune antiinflamatorie şi de inhibare a keratinizării mai pregnantă faţă de generaţiile precedente. Tarazotenul este retinoidul apărut cel mai recent şi prezintă efecte asemănătoare cu ale adapalenului.
Este obligatorie fotoprotecția SPF 50 UVA+UVB+IR.
Antibioticele – reduc inflamația în foliculul pilosebaceu și reduc flora bacteriană (au acțiune în special pe P. acnes); nu sunt comedolitice. Nu se administrează în monoterapie datorită riscului de a dezvolta rezistența bacteriană.
Peroxidul de benzoil este un medicament unic în tratamentul local al acneei. Acţionează în două direcţii – antibacterian şi anti-comedonian – reducând nivelul de bacterii și prevenind apariția de noi leziuni comedoniene.
Acidul azelaic – acționează pe leziunile comedoniene, dar și pe cele inflamatorii. Are ușoară acțiune keratolitică, antibacteriană, antiinflamatoare, dar și antiseboreeică. De asemenea, reduce hiperpigmentările postinflamatorii (petele maronii).
Preparatele combinate: combinaţii de antibiotice, retinoizi, peroxid de benzoil sau zinc. Astfel de combinaţii cresc eficiența terapiei și previn dezvoltarea rezistenței la medicament.
Acid salicilic 2%- indeparteaza celulele moarte ale pielii si ajuta la scoaterea dopurilor din deschizaturile porilor, vazute sub forma de puncte albe si puncte negre.
Tratamente sistemice:
- Antibiotice orale– recomandate în cazul acneei moderat-severe, în care domină leziunile inflamatorii. Doxiciclina şi minociclina au înlocuit tetraciclina şi eritromicina în tratamentul majorităţii cazurilor de acnee vulgară. Tetraciclina, doxiciclina şi minociclina sunt contraindicate în sarcină sau la copiii sub 9 ani, eritromicina fiind singura variantă disponibilă în aceste situaţii. Mai multe studii au comparat eficienţa diferitelor tratamente antibiotice în terapia antiacneică, dar niciunul dintre antibiotice nu a demonstrat superioritate terapeutică. Pentru a reduce riscul de apariţie a rezistenţei la antibiotice, terapia sistemică trebuie întotdeauna asociată cu retinoid topic sau peroxid de benzoil şi limitată administrarea ei la o perioadă de 3 luni. La 4-6 săptămâni de la iniţierea tratamentului este momentul potrivit pentru evaluarea răspunsului la tratament. Ar trebui evitată administrarea concomitentă a antibioterapiei orale cu antibioterapia topică.
- Derivații de vitamina A, sistemici– sunt foarte utili pentru: acneea severă, nodulo-chistică, şi neresponsivă la tratamentele anterioare, seboree accentuată si risc crescut de a dezvolta cicatrici. Isotretinoinul oral acţionează pe toate cele patru căi fiziopatologice care conduc la apariţia acneei şi poate avea acţiune permanentă asupra evoluţiei bolii, şi anume: stoparea acesteia prin reducerea in dimesiune a glandei sebacee, reducand astfel cu 90% productia de sebum si cu o rata de vindecare de 85%. Tratament dificil, ce asociază multiple reacții adverse, atât locale (uscăciune cutanată importantă) cât și sistemice (modificarea probelor hepatice, profilului lipidic).
Deşi s-au constatat asocieri ale tratamentului sistemic cu depresia, până în prezent nu s-a putut stabili o relaţie cauzală între ele. Cu toate acestea, este bine ca pacientul să fie monitorizat atent pe parcursul terapiei. Durata tratamentului este, în medie, de 6-9 luni. Este interzisă expunerea la soare pe perioada tratamentului. Este contraindicat în sarcină, având risc teratogen şi poate conduce la defecte congenitale.
- Terapii hormonale– se recomanda femeilor cu vârsta de peste 20 ani, cu acnee uşoară, medie sau severă, în special în cazurile ce asociază și hirsutism (creșterea anormală a părului pe zone care în mod normal nu sunt acoperite de păr). Terapia hormonală are rolul de a scădea secreţia de sebum, prin reducerea activităţii androgenilor. Contraceptivele orale sau spironolactona sunt cel mai des prescrise. Terapia hormonală nu este limitată doar pentru tratamentul antiacneic la femeile cu hiperandrogenism, ci este utilizată şi pentru femeile cu nivel seric normal al hormonilor androgeni. Durează aproximativ 6-12 luni înainte de a putea evalua răspunsul terapeutic. Există dovezi în literatura de specialitate care arată că terapia orală cu antibiotice are rezultate superioare la trei luni, însă terapia hormonală are rezultate similare în reducerea leziunilor acneice la şase luni, putând fi o alternativă la antibioterapia sistemică pentru managementul acneei pe termen lung. Spironolactona este o variantă de terapie hormonală, folosită în tratamentul femeilor cu acnee şi hirsutism. La momentul actual, spironolactona ar putea fi utilizată în cazul femeilor cu acnee moderat-severă la care tratamentul cu asocieri terapeutice eşuează, înainte de a lua în calcul administrarea de isotretinoin. Deşi timp îndelungat terapia hormonală a fost utilizată doar sub formă sistemică, la momentul actual au apărut variante de terapie hormonală topică, cum sunt gelul cu spironolactonă 5% sau crema cu 17-alfa-propionat de cortexolonă 1%.
Terapia adjuvantă în acnee:
- Extracţia comedoanelor poate să ajute la eliberarea comedoanelor rezistente, fiind, de cele mai multe ori, utilizată în asociere cu terapia medicamentoasă convenţională.
- Peelinguri chimice cu acid glicolic sau acid salicilic.
- Microdermoabraziunea, o tehnică ce utilizează microcristale pentru a exfolia pielea, nu prezintă studii suficiente pentru a putea fi considerată eficientă în tratamentul acneei şi necesită studii ulterioare.
- În cazul acneei nodulare se pot folosi uneori injecţii intralezionale cu steroizi. Această modalitate de tratament se bazează pe experienţa clinică a practicianului, fiind necesare studii pentru determinarea şi standardizarea dozajului corespunzător. Uneori, în cazul acneei fulminante este necesară administrarea de corticosteroizi sistemici, în asociere cu isotretinoinul.
- Terapia cu lumină constă într-o pleiadă de opţiuni: foloseşte o sursă de lumină continuă şi cu spectru larg (lumină albastră sau roşie), lumină intens pulsatilă, terapie laser sau terapie fotodinamică. Mecanismul de acţiune al acestor tehnici are la bază inhibarea acnes şi/sau distrugerea termică a glandei sebacee.
- Terapia fotodinamică presupune aplicarea unui agent fotosensibilizant, cel mai adesea aplicare de acid aminolevulinic sau acid metil-aminolevulinic, urmată de expunerea la lumină roşie sau albastră, lasere, surse de lumină pulsatile sau surse de lumină non-pulsatilă cu spectru larg.
La momentul actual, terapiile care folosesc lumina sunt considerate metode adjuvante de terapie în acnee.
